Skip to main content

Haine si sexism


Am vazut de curand un reportaj facut de o studenta din Bruxelles. Tipa se plange ca in cartierul ei sunt foarte multi barbati care incearca sa o agate pe strada si care ajung sa ii vorbeasca foarte urat pentru ca ea le respinge avansurile. Ea se intreaba daca e ceva in neregula cu felul in care se imbraca sau in atitudinea ei de vreme ce in mod constant este hartuita. Prin urmare face acest reportaj pentru ca este uimita de felul in care s-a schimbat orasul in care locuieste. Solutiile celorlalte fete la problema erau: sa se imbrace cat mai putin provocator cu putinta, sa evite anumite zone sau sa se mute si gata!  
Puteti urmari reportajul aici:  http://www.youtube.com/watch?v=Xvf6KZ-Kr3g.

Asa ceva se intampla si la noi dar intr-o varianta mult mai light (priviri insistente in spatii publice, intors capul intr-un mod mega evident, fluierat pe strada). Dar la noi nu se ajunge la un limbaj atat de jignitor…. asta din cate stiu eu.
Si totusi acest comportament ne face pe noi fetele sa ne gandim de doua ori inainte sa iesim pe strada, mai ales daca avem o zi proasta. As vrea sa aibe si baietii problema asta! „ jeansi astia sunt prea stramti, oare or sa ma fluiere fetele?....or sa zica ca am fost prost inspirat???????.....nu vreau sa atrag atentia astazi, azi nu!….” sau poate o sa imi pun castile la urechi si problema e rezolvata.....
Un fel de concluzie……nu conteaza cat de scurta-i fusta! Daca eu ma simt bine, o port!


Comments

Popular posts from this blog

Gratitudinea

Cand eram mica ma duceam foarte des la biserica. Si cand am inceput sa analizez logica religiei si veridicitatea povestilor ei, am decis ca religia este o inventie, si ca este apanajul celor slabi, cei care nu se pot baza doar pe ei in rezolvarea problemelor. Si asa a inceput era “ratiunii” in viata mea.  A fost perioda in care credeam ca religia a fost folosita ca un instrument pentru manipularea maselor. Si poate ca unii chiar s-au folosit de religie si de puterea ei pentru a-si atinge scopurile. Dar acum religia are pentru mine din nou acelasi sens pe care l-a avut in copilarie. Nu ma mai intereseaza daca povestile sunt sau nu adevarate. Ma intereseaza frumusetea mesajelor si interpretarea lor in viata noastra curenta. Poate ca aici au gresit unii preoti care nu si-au actualizat povestile lor pentru a se incadra si a da sens problemelor reale pe care oamenii le au. Si pentu ca stiu ca sunteti multi care sustineti ca ratiunea primeaza religiei, am sa va intind nervii la maxim

De ce mi-e mie frica?

Mi-e frica de: - apa pentru ca nu stiu sa innot bine - inaltime pentru ca se pare nici sa zbor nu stiu prea bine - oameni straini pentru ca nu stiu ce parere vor avea despre mine si nu stiu cum vor reactiona in diferite situatii si nu vreau sa fiu respinsa - oameni cunoscuti pentru ca unii dintre ei nu si-au exprimat ce parere au despre mine si nu stiu cum vor reactiona in diferite situatii si nu vreau sa fiu respinsa - boala pentru ca ma face dependenta de ceilalti Dar "de ce ti-e frica nu scapi" spune un proverb. Hmmm, adica cum? Daca eu nu vreau, nu ma duc sa innot, nu intru in apa, nu ma duc in locurile inalte, nu vorbesc cu oameni straini, nu vorbesc cu oameni cunoscuti.......stai putin.......cum adica "nu vorbesc cu oameni cunoscuti"? pai si ce mai ramane din capacitatea mea de fiinta umana? rezulta ca chiar nu am de ales, chiar trebuie sa fac toate acele lucruri de care mi-e frica......imi pare rau sau imi pare bine?

Ce este intuitia?

Pentru multi dintre noi intuitia este opusul ratiunii, este ca si cum atunci cand ai de facut o alegere fie mergi pe calea logica si evidenta fie asculti acest “presentiment”,  iti urmezi intuitia! Este acea voce care iti spune sa risti, sa mergi pe acolo, sa ai incredere! Unii o numesc “al saselea simt”. Cateva definitii din DEX: “forma de cunoastere imediata a adevarului pe baza experientelor si a cunostintelor achizitionate anterior, fara rationemente logice preliminare”; “sentiment inconstient de prezicere a celor ce urmeaza sa se intample; instinct”; “capacitatea constiintei de a descoperi pe cale rationala (in mod spontan), esenta, sensul unei probleme, al unui obiect”. In ultima definitie, ni se spune ca ar fi ceva rational, doar ca e “spontan” si nu avem timp sa constientizam. Deci intuitia este de fapt ceva mai mult decat ratiune. Intuitia incorporeaza toata istoria noastra (si as spune eu nu numai a noastra personala, cat si cea a stramosilor nostri) la care